Intrebari frecvente
1. Ce aduce nou această viziune de împăcare personală?
Acest proces de împăcare personală încearcă să aducă o viziune nouă asupra evoluţiei şi dezvoltării personale, o viziune ce aduce persoana, în individualitatea sa, în centru propriei atenţii. Astfel realizându-se un proces de conştientizare şi o responsabilizare asupra propriilor trăiri, decizii şi asupra propriului destin.
2. Cu ce mă ajută împăcarea personală în viaţa de zi cu zi?
Devenind conştient de propriile trăiri, de propriile gânduri se vor descoperi automat conflictele interne, conflicte ce se manifestă în viaţa de zi cu zi ca suferinţe şi neîmpliniri pe diferite planuri. Conflicte a căror împăcare este esenţa acestui proces, împăcare care odată realizată se va manifesta prin schimbări în bine în viaţa individului, aducând cu sine fericirea şi bucuria de a trăi.
3. Dar în evoluţia spirituală?
În evoluţia spirituală în primul rând trebuie să devii un întreg, să-ţi accepţi toate aspectele propriului sine şi să reuşeşti să le uneşti pentru a forma un tot. Rămânând scindat între umbra şi lumina proprie, între binele şi răul personal unirea nu este posibilă şi nici Îndumnezeirea. Dumnezeu este tot, iar pentru a-l atinge trebuie să devenim şi noi un tot.
4. Cum îţi dai seama cât de împăcat cu tine eşti?
Aici este simplu, gradul de împăcarea cu sine este direct proporţional cu gradul de toleranţă. Cu cât o persoană este mai intolerantă cu atât este mai neîmpăcată cu ea, în interior neacceptându-se pe sine. Invers, cu cât o persoană este mai împăcată cu aspectele ei, cu o înţelegere de sine mai mare cu atât înţelegerea celorlalţi este mai mare şi automat şi acceptarea şi toleranţa mai mari
Atunci când te surprinzi intolerant faţă de ceva sau cineva, întreabă-te ce probleme ai tu.
5. În evoluţia spirituală este atât de important să ne iubim pe noi si apoi pe ceilalti? Nu merge şi invers?
De-a lungul timpului s-a folosit “inversul”, şi rezultatele se văd cu ochiul liber. Iubirea adevarată, necondiţionată, apare atunci când reuşim să ne iubim pe noi înşine atât de mult încât iubirea noastră să nu mai aibă loc în noi; în acel moment aceasta se va revărsa asupra celorlalţi.
6. Care este diferenţa între a te iubi pe tine însuţi şi a te împăca cu tine înşuti?
Prima data intervine împăcarea, iar abia apoi iubirea. Nu te poţi iubi pe tine dacă eşti scindat, dacă tot timpul există o parte din tine cu care te lupţi, pe care o urăşti, pe care ai îndepărta-o dacă ai putea, prin orice mijloace…
7. Deci a fi împăcat înseamnă a te iubi pe deplin?
Când reuşeşti să împaci toate aspectele tale, da, atingi iubirea pe deplin.
8. Pot fi împăcat cu mine dar nu şi cu ceilalti?
Odată împăcat cu tine te vei împăca natural şi cu ceilalţi, această împăcarea se va produce ca un efect al împăcării cu tine. Omul a incercat tot timpul să îi împace pe ceilalţi, să-i mulţumească pe ei, neglijându-se pe sine, ceea ce a adus doar nefericire şi frustrare, iar unui asemenea om nu îi mai poţi cere să fie împăcat cu cineva.
Odată ce tu ti-ai rezolvat problemele personale, problema celorlalţi dispare, pentru ca nici cauza şi nici soluţia nu sunt în exterior, ci doar în interiorul fiecăruia.
9. Cu cât mă încurcă dacă cineva nu este împăcat cu mine?
Te încurcă atât timp cât tu nu te-ai împăcat cu tine. Odată împăcat, ştii cine eşti şi ceea ce eşti, te-ai găsit pe tine esti întreg şi stabil. Dacă în schimb nu te-ai descoperit încă şi nu ştii cine eşti echilibrul tău interior este fragil, moment în care orice atac, orice părere, orice stimul extern te poate destabiliza.
10. Cu ce mă ajută cunoaşterea de sine în împăcarea personală?
Dacă nu te cunoşti pe tine, nu ştii care îţi sunt adevăratele probleme, dacă nu îţi cunoaşti problemele ce şanse ai să le rezolvi vreodată? Aici mai apare însă un aspect, în general ceea ce oamenii consideră probleme sunt doar simptomele unor probleme mult mai profunde şi subtile la care fără cunoaştere de sine nu poţi ajunge. Iar rezolvarea, împăcarea trebuie aplicată problemelor de fond nu simptomului din prezent.
11. Cum funcţionează Rugăciunea?
La această întrebare gasiti raspunul in articolul Rugăciune şi voinţa divină
12. De unde provine orgoliul si cum ar trebui abordata problema lui?
Un aspect ce trebuie cunoscut atunci când în discuţie se aduce problema orgoliului este faptul că orgoliul este un simptom al unui complex de inferioritate, în psihologie este cunoscut ca fiind complexul de superioritate. Acest complex de superioritate sau orgoliu apare pentru a crea un echilibru in interiorul persoanei, el fiind direct proportional cu gradul de neincredere in sine. Majoritatea celor care merg pe o cale spirituala se lupta cu simptomul nu cu factorul ce l-a determinat, iar daca un om complexat si a gasit echilibrul prin orgoliu, distrugandu-i orgoliul fara a-i rezolva problema de baza, cea de inferioritate isi pierde echilibrul si stabilitatea psihica facându-i un rau mult prea mare. Astfel, solutia este rezolvarea complexului de inferioritate ce va duce la scaderea automata a orgoliului pe parcurs ce increderea in sine creste, si a invata persoana sa gestioneze orgoliul in scopuri constructive.
13. Care este sensul nostru?
O să răspund scurt, creşterea conştiinţei de sine.
14. Cum se extinde constiinta?
Extinderea constiintei de sine se face doar printr-o cercetare de sine, o autoanaliza personala. Doar atunci ajungi sa te cunosti pe tine, iar odata ce ajungi in profunzimile sufletului ajungi si in profunzimile dumnezeirii, iar constiinta de sine se extinde mult dincolo de bariera personalului. Dar pentru a depasi aceasta bariera primul pas este sa te descoperi pe tine.
