Conflictul intern 01-Feb-2010
Nu o să dezbatem pe larg dogmă niciunei religii pentru că nu acesta este scopul lucrării de faţă, ci ceea ce ne interesează este partea de dogmă implementată individului la nivel de Supra Eu şi păcatul în contextul încălcării propriei legi, propriei morale. Ce se întâmplă de fapt? Individul, încă de la naştere, primeşte atât o dogmă religioasă cât şi un set de legi morale şi sociale; problema spinoasă apare atunci când dorinţa internă de la nivel de Sine intră în contradincţie cu propria lege a moralei de la nivelul Supra Eului. Ispita apare ca o tensiune internă, o dorinţă, o pulsiune de a înfăptui o acţiune ce contravine legii proprii. Odată cu apariţia ispitei, pacea sufletească este pierdută şi razboiul intern deja începe. În această primă etapă persoana se situează mai aproape de Supra Eu, rezistând ispitei, iar cu aceasta, o parte din structura psihică a persoanei este mulţumită, ea acţionând în conformitate cu principiile interne. În timp, cu cât perioada de înfruntare a ispitei este mai mare, cu atât tensiunea internă la nivelul Sinelui creşte şi odată cu asta pacea sufletească, mulţumirea de sine şi gradul de împăcare personală scad. Această stare se poate prelungi pe durata lunilor, anilor sau chiar pentru toata viaţa. În cazul perioadelor lungi sau foarte lungi, lupta duce la frustrare, depresie, angoase, agresivitate, răzbunare, ură şi pierderea bucuriei de a trăi deoarece tensiunea internă datorată nesatisfacerii cerinţelor Sinelui va acapara treptat toate planurile vieţii individului. Pentru a înţelege mai clar situaţia aceasta să luăm cazul unei persoane care se hotărşte să ţină un post negru de trei zile. Dacă până în momentul postului gândul la mâncare intervenea de câteva ori pe zi, atunci când biologic apărea nevoia de a mânca, în timpul postului tensiune internă creşte deoarece nevoia de a mânca de la nivel de Sine este nesatisfăcută. Încă din prima zi de post negru gândul la mâncare începe să devină tot mai frecvent, ajungând pe parcurs ce timpul se scurge să acapareze tot mai mult gândirea şi astfel toate activităţile persoanei să fie bruiate de acestea. Este destul de evident cum acea persoană nu va putea intreprinde acţiuni ce necesită o concentrare foarte mare deoarece gândirea ei este ocupată cu planul nesatisfăcut, iar cu cât tensiunea internă creşte, capacitatea de concentrare scade, chiar până la nivelul în care psihicul persoanei va fi acaparat în totalitate de gândul în cauză.
Spuneam că în această etapă, cu cât individul se apropie mai mult de Supra Eu, cu atât mai mult aceasta se depărtează de Sine, crescând astfel tensiunea şi lupta interna. În această etapă, o parte din fiinţă este satisfăcută, deoarece acesta respectă normele în timp ce cealaltă parte este profund nesatisfăcută şi frustrată, rezultatul fiind departe de ceea ce numim pacea sufletească sau împăcarea cu sine.
O altă etapă prin care poate trece un individ este aceea de renunţare la rigiditatea propriilor legi, odată cu aceasta el se va lăsa condus către înfăptuirea acţiunile dictate de Sine, lasându-se astfel dus în ispită şi săvârşind păcatul. Se poate considera, acum, odată cu săvârşirea păcatului, că războiul intern a luat sfârşit, iar tensiunea dată de Sine s-a stins prin consumarea păcatului şi astfel liniştea sufletească se reinstaurează. La prima vedere, lucrurile aşa stau, dar dacă privim în profunzime, persoana acum s-a îndreptat către Sine ascultând impulsurile acestuia, şi s-a depărtat de Supra Eu, neascultând legea dictată de acesta. Prin urmare tensiunea internă s-a mutat la nivelul Supra Eului, de acolo manifestându-se prin sentimente de vinovăţie, autoculpabilizare, neîncrederea în propria putere, scăderea respectului de sine şi creare unei imagini negative despre propria persoană. Situaţie care - ca şi în cazul precedent - va afecta în timp celelalte planuri ale vieţii.
Astfel, lupta internă şi permanenta oscilare a individului între Supra Eu şi Sine crează tensiuni, indiferent de alegerea făcută de individ şi intervine firesc întrebarea, când anume acest conflict va fi stins dacă în condiţiile în care negarea dorinţelor şi instinctelor nu este o soluţie cum nici a te pierde în păcat nu este?
Totuşi soluţii există, dar discutia asupra lor o vom pastra pentru o alta data.
